OMS promoveaza o strategie cuprinzatoare de preventie a infectiei HIV la copii si sugari, printr-o abordare in patru mari directii:
- preventia primara a infectiei HIV–in general
- preventia sarcinilor nedorite in randul femeilor infectate HIV
- preventia transmiterii infectiei HIV de la mama la fat tratament, ingrijire si suport pentru amele infectate HIV si familiile lor.

Eliminarea infectiei HIV la copii pana in 2010, prin reducerea ratei de infectare la sub 1/100.000 de nasteri si la sub 2% la copiii nascuti din mame HIV pozitive si, deasemenea, reducerea proportiei de copii
infectati HIV cu 50%.
Un numar tot mai mare de femei infectate HIV devin gravide iar copiii lor sunt expusi infectiei atat “in utero” cat si in timpul nasterii si, ulterior, al alaptarii.

In absenta oricarei interventii, riscul transmiterii infectiei HIV de la mama la fatul sau este de 15-30% pentru femeile ce nu alapteaza; procentele cresc la 20-45% pentru copiii alimentati natural.
Exista o serie de mijloace practice de reducere a riscului de transmitere materno-fetala a infectiei HIV.
Interventiile efective de reducere a acestui risc includ profilaxia ARV in timpul sarcinii, nasterii si primelor saptamani de viata, interventii obstetricale – cezariana programata, precum si evitarea alaptarii, acolo unde este posibil.

Studiile clinice au demonstrat eficienta profilaxiei ARV si a interventiei cezariene. AZT administrat devreme in sarcina, in timpul travaliului si postpartum la mama si copil a redus transmiterea verticala de la 25,5% la 8,3% in populatiile ce nu alapteaza.
La perechile mama-copil care au primit terapii combinate ce au inclus un IP, rata transmiterii a scazut la 0,1-1,3%. Rolul protectiv al nasterii prin cezariana a fost si el demonstrat (interventie efectuata la 38 de saptamani de
sarcina).

In functie de situatiile mai frecvent regasite in practica s-au realizat mai multe “scenarii” posibile:
- gravide care nu necesita terapie ARV in prezent pentru sanatatea proprie;
- gravide care necesita sau ar putea necesita terapie ARV pentru sanatatea personala;
- gravide care au inceput terapia ARV inaintea sarcinii;
- gravide care nu se prezinta intr-o institutie sanitara decat aproape de momentul nasterii.


1. Gravide care nu necesita inca terapie ARV pentru sanatatea personala
In functie de valorile CD4 si ale V.L. se iau urmatoarele atitudini terapeutice:

• CD4 > 350/mm3 si V.L. </=10.000 c/ml - pacienta AZT – naiva - copilul va primi:

- AZT sirop (4 mg/kgc) + 3TC (2 mg/kgc) BID x 7 zile + NVP o singura doza (2 mg/kgc) dupa nastere (cand mama a primit NVP in cursul travaliului);
- AZT sirop (4 mg/kgc) p.o. BID x 7 zile, inceput in primele 8 ore de viata (cand mama nu a primit NVP In cursul travaliului);
- profilaxia cu AZT se va continua 4 saptamani la copil daca mama a primit profilaxie mai putin de 4 saptamani; la prematuri doza de AZT este de 1,5 mg/kgc i.v. si 2 mg/kgc p.o.

• V.L. la mama nu este disponibila sau are valori de > 10.000 c/ml, sau se cunoaste expunerea anterioara la AZT copilul va primi:

- AZT sirop (4 mg/kgc) p.o. BID x 7 zile sau 4 saptamani – daca mama a primit profilaxie mai putin de 4 saptamani In cursul sarcinii;
- terapia cu AZT se incepe in primele 8 ore de viata.

2. Gravide ce necesita terapie ARV pentru sanatatea proprie

• CD4 < 200/mm3:

- copilul va primi AZT sirop (4 mg/kgc) p.o. BID 7 zile (4 saptamani daca mama a primit profilaxie mai putin de 4 saptamani In timpul sarcinii);
- terapia cu AZT se Incepe in primele 8 ore de viata.

• CD4 = 200-350/mm3:

- copilul va primi AZT sirop (4 mg/kgc) BID 7 zile, inceput in primele 8 ore de viata.

3. Gravide HIV pozitive care au inceput terapia ARV inaintea sarcinii

• copilul va primi AZT sirop (4 mg/kgc) BID 7 zile - se incepe din primele 8 ore dupa nastere;

• la prematuri doza de AZT este de 1,5 mg/kgc p.o.

4. Gravide care se prezinta la nastere

• profilaxia cu AZT si 3TC va fi initiata in primele 8-12 ore dupa nastere - daca mama a primit AZT si 3TC in timpul travaliului si cat mai repede dupa nastere daca mama nu a primit profilaxie in timpul travaliului:

- AZT (4 mg/kgc) BID - 4 saptamani +
- 3TC (2 mg/kgc) BID - 4 saptamani +
- NVP – o singura doza 2 mg/kgc la 48-72 ore dupa nastere;

• Cand mama a primit NVP cu mai putin de 2 ore Inaintea nasterii sau nu a primit deloc NVP copilul va primi o doza imediat dupa nastere si o a 2-a doza la varsta de 72 ore.

• Chiar si cu o profilaxie ARV corecta peripartum copiii raman cu un risc substantial de a achizitiona infectia HIV In timpul alaptarii (14%).

Diagnosticul de infectie HIV la copiii expusi perinatal

• Se efectueaza prin teste virusologice; serologia HIV nu poate fi utilizata ca test de diagnostic datorita prezentei anticorpilor materni.

• Infectia HIV poate fi diagnosticata definitiv prin utilizarea testelor virusologice la majoritatea copiilor alimentati artificial pana la varsta de 1 luna si, virtual, la toti copiii pana la varsta de 4 luni.

• Un test visrusologic pozitiv indica infectia ca probabila si necesita repetarea testului pe o noua proba de sange cat mai curand posibil.

• Folosirea tehnicilor de detectie ale Ag p24 nu se recomanda datorita sensibilitatii si specificitatii reduse din prima luna de viata, comparativ cu alte teste virusologice.

Testul DNA-PCR

• Este o metoda sensibila pentru detectarea secventelor virale HIV specifice in celulele mononucleare din sangele periferic.

• Sensibilitatea testului efectuat sub varsta de 48 ore este sub 40% dar creste la 90% pana In saptamana 2-4 de viata.

• 38% din copiii infectati au teste pozitive pana la varsta de 48 de ore.

• Sensibilitatea testului creste progresiv in cursul celei de-a 2-a saptamani.

• 93% din copiii infectati sunt pozitivi pana la 14 zile de viata.

• La 28 de zile, testul DNA-PCR are o sensibilitate 96% si99% specificitate.

Testul RNA-PCR

• detecteaza RNA viral extracelular in plasma si este la fel de sensibil ca si testul DNA-PCR pentru diagnosticul infectiei HIV la copiii expusi perinatal.
• sensibilitatea testului este de 25-40% in cursul primei saptamani de viata, crescand la 90-100% pana la 2-3 luni.
• ca si testul precedent si acesta trebuie repetat.
• unii clinicieni aleg utilizarea unui test RNA-PCR HIV pentru confirmarea infectiei, atunci cand au un test initial DNAPCR pozitiv.
• tehnicile RNA pot fi mai sensibile decat cele DNA pentru identificarea altor subtipuri HIV decat subtipul B.

Cultura virala

• Are o sensibilitate similara cu a testelor DNA si RNA-PCR, fiind insa mult mai scumpa si oferind rezultate tardive (dupa 2-4 saptamani).
• Testele DNA-PCR obisnuite sunt mai putin sensibile in detectia altor subtipuri in afara subtipului B de virus HIV. Deoarece s-au notat si rezultate fals negative, se impune uneori prudenta in interpretarea acestor teste.
• Diagnosticul infectiei HIV prin metode virusologice va fi efectuat la 14-21 zile de viata, la 1-2 luni si la 4-6 luni, conform celor mai recente ghiduri de management a infectiei HIV la copii. Unii experti recomanda, totusi, testarea de la nastere, de vreme ce 30-40% din copiii infectati pot fi identificati pana la aceasta varsta.

• Infectia HIV este diagnosticata prin 2 teste virusologice efectuate din 2 probe de sange separate, indiferent de varsta.
• Infectia HIV poate fi, prezumtiv, exclusa la copiii nealaptati cu 2 sau mai multe teste virusologice negative; cu 1 test la 14 zile si unul la 1 luna de viata; sau un test virusologic negativ la 2 luni sau un test serologic negativ la 6 luni .
• Profilaxia PCP este recomandata pentru copiii cu infectie HIV nedeterminata incepand de la 4-6 saptamani de viata.
• Aceasta poate fi evitata daca exista 2 teste virusologice negative - la 2 saptamani si la 1 luna de viata sau, daca profilaxia a fost initiata, poate fi oprita daca un test virusologic este negativ la 2 luni de viata.
• La copiii alimentati artificial excluderea definitiva a infectiei HIV se bazeaza pe cel putin 2 teste virusologice, unul obtinut la varsta de 1 luna si altul la 4 luni sau 2 teste serologice din probe separate de sange la 6 luni.
• Pentru excluderea prezumtiva sau definitiva a infectiei HIV copilul nu trebuie sa aiba alte teste de laborator (teste virusologice pozitive sau CD4 scazut) sau elemente clinice de infectie HIV.
• Cei mai multi experti confirma absenta infectiei HIV la copiii cu teste virusologice negative prin serologie HIV la varsta de 12-18 luni, pentru a documenta seroconversia.
• Copiii alaptati cu un test virusologic negativ vor fi monitorizati cel putin 6 saptamani dupa incetarea alaptarii pentru a se confirma absenta infectiei.
• Profilaxia ARV a copilului nu afecteaza rezultatele testului DNA-PCR (HIV-DNA ramane detectabil In mononuclearele din sangele periferic ale unui copil infectat). Sensibilitatea testului HIV-RNA poate fi afectata de profilaxia ARV. De aceea testul va fi repetat la cel putin 2 saptamani dupa ce terapia a fost completa).
• Copiii mamelor care primesc terapie ARV sau au niveluri scazute/nedetectabile ale V.L si care nu sunt alaptati pot fi considerati cu risc scazut de a fi infectati.
• Nu se cunoaste daca terapia ARV materna in timpul alaptarii afecteaza detectia RNA la copil.
• Detectia DNA este neafectata de terapia ARV.

DIAGNOSTICUL VIRUSOLOGIC AL NOUNASCUTILOR ALIMENTATI ARTIFICIAL
In Romania conform recomandarilor Comisiei de Lupta Anti-SIDA din “Manualul pentru Ingrijirea copilului infectat HIV”, se iau masuri in functie de situatiile particulare.

1. Gravida depistata cu infectie HIV in timpul sarcinii, cu indicatie de terapie ARV

• nou-nascutul nu va fi alaptat la san;
• se initiaza terapie ARV dupa primele 6 ore de viata cu AZT si 3TC;
• durata terapiei va fi de 6 saptamani.

2. Gravida depistata cu infectie HIV in timpul sarcinii fara indicatie de terapie ARV

• nou-nascutul nu va fi alaptat la san;
• se initiaza terapie ARV in primele 6ore de viata cu AZT si 3TC, timp de 6 saptamani.

3. Gravida aflata sub terapie ARV in momentul aparitiei sarcinii

• nou-nascutul nu va fi alaptat la san;
• se initiaza terapia ARV In primele 6 ore de viata cu AZT si 3TC si se continua 6 saptamani;
• daca schema ARV a mamei a fost schimbata pentru esec virusologic, nou-nascutul va primi AZT, 3TC si NVP.
• daca gravida se afla sub tratament cu NVP, nou-nascutul va primi prima doza de NVP la 48-72 de ore dupa nastere, apoi zilnic o doza de 2 mg/kgc timp de 7 zile urmata de o priza de 4 mg/kgc pana la 6 saptamani;
• daca gravida a primit NVP tarziu In timpul nasterii sau cu 1-2 ore inainte de nastere, nou-nascutul va primi o doza de 2 mg/kgc imediat dupa nastere, doza urmatoare se va administra dupa 24-72 de ore.

4. Gravida depistata cu infectie HIV in luna a VIII-a de sarcina

• nou-nascutul nu va fi alaptat la san;
• se initiaza terapie ARV dupa primele 6 ore de viata cu AZT, 3TC, NVP, nou-nascutul fiind considerat la risc maxim de a fi infectat HIV.
• durata terapiei va fi 6 saptamani.

5. Gravida depistata tardiv cu infectie HIV care se prezinta in travaliu

• nou-nascutul nu va fi alaptat;
• se initiaza terapie ARV dupa primele 6 ore de viata cu AZT, 3TC si NVP, nou-nascutul fiind considerat la risc maxim de a fi infectat HIV;
• durata terapiei va fi de 6 saptamani.

In tara noastra se recomanda efectuarea testelor RNA-HIV la copil:

• in primele 2 zile de viata;
• in ziua a 14-a, daca prima testare a fost negativa;
• intre luna 1 si a 2-a de viata;
• intre luna a 3-a si a 6-a de viata.